DOINA CERNAVCA
Jurnalistă, PR, event manager. Directoare executivă „Ajută un Om”. Fondatoare „Clubul Nostru”, fondatoarea „Casa Valeriu”
CĂ SUNT UNDE SUNT ȘI CĂ FAC CEEA CE FAC A FOST O SIMPLĂ ÎNTÂMPLARE, DAR AȘA CUM ÎN VIAȚĂ NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR, VREAU SĂ CRED CĂ DIN START MI-A FOST SORTIT ANUME ASTA SĂ FAC, în ciuda diplomei de studii superioare cu specializarea în jurnalism și a celor peste 20 de ani de experiență în PR și organizare de evenimente.
VIAȚA MI-A DAT DE TOATE, AM MULTE LECȚII ÎNVĂȚATE. Eu sunt, de felul meu, un om credibil și foarte corect în tot ce fac. Asta am moștenit de la părinții mei, ambii juriști de profesie. Cea mai bună lecție este să nu aștept nimic, niciodată, de la nimeni. Iar cea mai importantă lecție ține de iubire – să te iubești și să împarți iubire!
CÂND AM NĂSCUT-O PE MARIA… ATUNCI AM ÎNȚELES CĂ EU NU AM VOIE SĂ NU POT, PENTRU CĂ DE MINE DEPINDE PE BUNE VIAȚA UNUI OM. Și de atunci nu mi-am permis niciodată să cred că eu nu pot ceva.
ÎN OCTOMBRIE ANUL TRECUT, AM DESCHIS „CASA VALERIU” ȘI ACESTA A FOST CEL MAI MARE RISC PE CARE MI L-AM ASUMAT VREODATĂ, PASUL CARE MI-A SCHIMBAT VIAȚA – primul și unicul spațiu din Republica Moldova dedicat bolnavilor oncologici și membrilor familiilor lor. Fără niciun ban în contul asociației „Ajută un Om”, fără sponsori și donatori, cu o clădire în trei nivele luată în chirie pe trei ani, având doar un scaun vechi în ea. În aproape 10 luni de proiect – timp în care am găzduit zeci de bolnavi veniți din toată țara, dar și am comunicat cu sute de persoane care luptă cu cancerul, am înțeles că noi, oamenii – cei cu mai mult noroc, nu știm să ne prețuim deloc sănătatea avută din plin și ne inventăm probleme pe loc drept.
DUPĂ UN BOURNOUT TRĂIT DIN PLIN, AM ÎNVĂȚAT PERIODIC SĂ MĂ OPRESC ȘI SĂ TRĂIESC, să mă bucur de tot ce pot vedea și simți. Doza de motivație e fiecare deplasare în sat cu donații la copiii săraci de care avem grijă și care trebuie susținuți ca să nu abandoneze școala.
DIN PĂCATE, „MĂ INSPIRĂ” SĂRĂCIA ȘI NEVOIA OAMENILOR. Dar totodată, și din rezultatele frumoase vin noi proiecte sociale. În curând ne vom aventura în antreprenoriat social – o nișă nouă pentru „Ajută un Om”, dar simt că în aproape 15 ani de existență ne-am copt suficient ca să urcăm mai sus decât suntem astăzi.
MULT TIMP AM LUPTAT PENTRU A DEMONSTRA CEVA, CUIVA. APOI AM ÎNȚELES CĂ NU MERITĂ, CĂ TOT CE FAC ESTE BINE PENTRU MINE ȘI ASTA AR TREBUI ÎNVĂȚAT – să luptăm doar pentru binele propriu și a celor din jur, nu pentru aparențe. Iar atunci când am de luptat, sunt hotărâtă să câștig și devin neînfricată, poate prea războinică și un pic (prea mult) de neoprit.
ÎNTR-O ALTĂ VIAȚĂ, ACUM VREO 17 ANI, ERAM ANGAJATĂ LA VIP MAGAZIN ȘI NICI NU-MI IMAGINAM CĂ VREODATĂ VOI FI UNUL DIN EROII PAGINILOR TIPĂRITE. La VIP magazin am învățat să machetez o revistă, am înțeles ce înseamnă ședințe și echipă, și tot din această redacție am plecat convinsă că pot. Mai târziu, fiecare apariție și fiecare trofeu ridicat m-a făcut mult mai responsabilă de ce fac și recunosc, mândră că sunt apreciată pentru tot ce fac. Nu este ușor, uneori e inuman de greu, dar e nevoie și de asta ca să pot crește, să dezvolt noi proiecte și să ofer mai mult.
ȚIN SĂ CRED CĂ TOȚI COPIII AJUTAȚI DE-A LUNGUL VIEȚII MELE MĂ VOR POMENI DE BINE ȘI VOR TRIMITE GÂNDURI BUNE CĂTRE COPIII ȘI NEPOȚII MEI CA SEMN DE RECUNOȘTINȚĂ PENTRU TOT SUPORTUL OFERIT LA TIMP. Și mai vreau să mă țină lumea minte pentru „Casa Valeriu”, care a apărut atunci când nimeni nu făcea nimic pentru a-i ajuta pe cei care luptă cu cancerul și care a fost o adevărată salvare pentru oamenii care merită să-și ducă lupta cu demnitate!
Doina…
De ce caritate? Prin ce te-a cucerit acest domeniu?
Prin ochii copiilor atunci când deschid porțile și pășesc în curțile lor pline de glod și fără nici o șansă la o copilărie trăită „corect”.
Ce ți-ai dorit demult să faci, dar încă nu ai curaj?
Să renunț la apartament pentru propria casă, cu gherghine în curte și cu un scrânciob pentru Maria.
Ce loc din lume consideri că este cel mai frumos și de ce?
Drumurile! Oricare drum lung parcurs împreună cu ai mei înseamnă emoții, înseamnă iubire și împlinire, înseamnă putere, noi vise și doza de frumos pentru ochi și suflet!
Ce sfat ai da celor care încearcă să găsească echilibrul între viața profesională și cea personală? Există un asemenea echilibru?
Să nu-l caute insistent, dar să învețe pur și simplu a se opri, periodic.
Ce te face să iubești necondiționat și nemărginit?
Împlinirea, bucuria simțită!
Cu ce culoare te asociezi? De ce?
Culoarea neagră este despre mine. Dungi clare, pigment puternic, eleganță și forță.
Dacă ar fi să scrii o carte despre viața ta, care ar fi titlul și care ar fi mesajul principal pentru cititori? Altfel spus… oferă un titlu Poveștii tale de copertă.
Poate „Femeia care a construit o lume”?! Pentru că încerc să adun și să cresc o comunitate de oameni buni, mă străduiesc zilnic să educ importanța implicării în campanii sociale – în special a brandurilor mari care pot oferi atât bani, cât și expertiza echipei, dar și pentru că pe bune vreau să construiesc doar din donații propriul sediu pentru „Casa Valeriu” – spațiul dedicat bolnavilor oncologici.
Cum te vezi peste două decenii?
Aș vrea să fiu o doamnă elegantă, cu părul cărunt frumos aranjat mai mereu, cu o casă pe un vârf de deal pe undeva prin jurul Ungheniului. Să mă trezesc dimineața devreme ca să ud florile și castraveții, că trebuie de trimis copiilor și nepoților la capitală, apoi să-mi iau geanta și să merg la Centrul comunitar din sat unde zilnic voi dezvolta proiecte sociale în susținerea femeilor curajoase și a copiilor care merită mai mult. Ah da, să mă simt tot atât de iubită și de împlinită, dar și să am capacitatea de a rămâne la fel de recunoscătoare pentru tot ce am pierdut și pentru tot ce am căpătat de-a lungul vieții!