Sergiu,
Trenul tău s-a ghemuit în staţia terminus, atât de neașteptat încât drumul pe care mergeai, mai e plin de vagoane de stări pe care nu le-ai trăit, iar oamenii care te iubesc încă mai încearcă să le descâlcească pe toate, de dragul tău, de dragul lor, in m e m o r i a m.
Și Decalogul nescris, tot în trenul cu sticla încă aburită l-am găsit… Paginile Decalogului (ne)scris de tine sunt negre, cu majuscule roșii e titlul, cu litere albe e textul, cu margini rotunde și cu sLove trecute în gânduri de care nu mai auzim atât de des. Din alea pe care le spunem doar în faţa oglinzii.
Când ne vede nimeni… „Hai să nu redactăm ultima frază. Să o lăsăm fără negaţie.” Îmi imaginez cum te rog să-mi permiţi să dau anume așa textul în tipar. Și tu erai să accepţi. Îţi mulţumesc pentru sutele de suprafeţe de pagini pe care mi-ai
permis să le machetez așa cum am dorit.
După fiecare articol machetat bine, eram fericită ca somnul cel dulce, din orice colţ a lumii, cu orice fus orar. Acest proiect a trecut și oceanul. Nimic nu-l putea opri. Și pentru asta, îţi mulţumesc.
Îţi mulţumesc pentru punctul-fix din acea întâlnire de toamnă, din 2012, după ce am revenit din Suedia. Anume atunci am conturat împreună proiectul Decalogul și am întins rădăcinile lui pe toate ediţiile „VIP Magazin”, pe care tu, împreună cu echipa, le transformai în volume bune, pe care dorești să le păstrezi pe raft ca să le recitești…
De această dată, vom (re)citi Decalogul cu tine din amintirile pe care le-ai lăsat. Îţi mulţumesc pentru faptul că ai fost întotdeauna sincer cu mine și niciodată întâmplător.
Ana Popenco
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Totuși, noi am găsit cele 10 idei printre gândurile pe care și le făcea public și vi le împărtășim și vouă.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
1. Cel mai puternic sentiment este iertarea.
Cel care poate ierta este eroul meu.
2. Dacă-ţi trece drumul o pisică neagră, nu-i neapărat nevoie
să scuipi. Dacă nu-ţi merge, oricum vei da vina pe mâţă.
3. Fiecărui om care a trăit vreodată pe pământ îi revin câteva mii de stele. Ipotetic, fiecare dintre noi deţine câte un imperiu stelar.
4. Dumnezeu nu vorbeşte nici româna, nici rusa, nici engleza… Şi nu-i un bătrân cu barbă albă. Vă asigur!
5. Pe primele mele iubiri le-am lăsat eu, de teamă să nu mă lase ele p
rimele.
6. La o femeie, cel mai mult mă seduce profunzimea ochilor. Când doresc o femeie, de fapt îi doresc mintea, vreau să i-o domin.
7. Lumea mea este lumea antică. Acolo mă simt cel mai bine o oră înainte de somn. O altă oră mă ocup cu „nimicuri”, desenez hărţi, reîmpart lumea.
8. Doar oamenii buni cred că nu există oameni răi…
9. Ce poate fi mai frumos decât să stai de vorbă cu un prieten vechi până la 4 dimineaţa și să discuţi care sunt cele mai importante 10 personalităţi ale civilizaţiei noastre?
10. N-am ambiţia să fiu Primul, mă simt mai comod ca sfătuitor al Primului.
