Fişier
REGIZOR
Dumitru Acriș
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 22.06.1983, REPUBLICA MOLDOVA
STUDII: AMTAP, SPECIALITATEA: ACTOR TEATRU CINEMA; MASTER REGIA SPECTACOLULUI CONTEMPORAN; UNIVERSITATEA DE ARTĂ TEATRALĂ „GITIS” (MOSCOVA), SPECIALITATEA: REGIE, TEATRU, DRAMĂ.
CARTEA PREFERATĂ: „FRAȚII KARAMAZOV” DE F. M. DOSTOYEVSKY
FILMUL PREFERAT: LISTA LUI SCHINDLER
COORDONARE: ZINA BIVOL
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Teatru – libertate plină de dictatură
Ora 23:00. Este încă repetiție, montează spectacolul „Dispariții” de Elise Wilk pe o scenă din Bulgaria. Este mereu la mare căutare. Dumitru Acriș este regizorul care reușește să dea viață la 6/7 spectacole pe an, acolo unde este invitat. În 2022, pe scena Teatrului „Luceafărul”, a reușit să aducă spectacolul „Mama”. Aici sală niciodată nu e goală, iar spectatorii vin și vin ca să-și dubleze emoțiile. Ca să-i înțelegi viziunile artistice, trebuie nu doar să-l citești, dar să vezi ceea ce face.
Lecturi și documentare. Citesc multe cărți de specialitate. E firesc ca un regizor să cunoască tot ce se întâmplă în lumea teatrului și dincolo de ea. Îmi este interesant să descopăr noi forme regizorale și să le dau un suflu autentic timpurilor de azi.
Cinematografie. Filmele fac parte și ele din agenda mea, mai mult prefer pe cele din neorealismul italian.
Moscova. Universitatea de Artă Teatrală „GITIS” de la Moscova a fost cea mai bună școală. Aici mi-am construit și mi-am șlefuit mai pe îndelete caracterul unui regizor profesionist. Au fost cei mai frumoși ani de viață. Tot ce m-au învățat profesorii de acolo, încerc să transmit și colegilor mei prin spectacolele pe care le montez acolo unde sunt invitat.
Trebuie să fim. Nu-mi selectez niciodată actorii din timp, cu mici excepții. Uneori prin repetiții se pot schimba mai multe planuri, percepții, viziuni, iar ideile să devină tot mai interesante dintr-o discuție în altă.
Simboluri. Regia înseamnă creativitate și un proces de lucru continu. Trebuie să fim în primul rând oameni, să ne autoeducăm și să ne dedicăm în ceea ce facem. Mereu să lăsăm loc de bunătate ca de „bună ziua”.
Teatru și disciplină. Un regizor trebuie să dea multă libertate unui actor, libertate plină de dictatură care să fie în același timp cu dăruire și iubire. Uneori pot fi prea bun, alteori prea dur, starea o dictează procesul în sine. Știu să ofer și să cer actorilor ceea ce trebuie, pentru asta și este rolul meu. Contează mesajul, cum spui și ce spui…
Teatrul din Chișinău vs. Moscova. Nu pot spune că există actori buni sau actori răi în funcție de zonele în care sunt invitat să montez un spectacol. Actorii noștri din Republica Moldova sunt extrem de talentați, nu avem regizori la fel de buni. E nevoie de o concurență sănătoasă.
24/24. Au fost spectacole în care nu am dormit 24 din 24 de ore. Cel mai mult nu am închis ochii patru nopți la rând, deja eram într-o stare de insomnie. Pe atunci montam „Crimă și Pedeapsă” în România.
Familie. Însurat și fericit!
Mama. Spectacolul „Mama” la Teatrul „Luceafărul” a fost un proces de lucru interesant și profund. Chiar dacă primim reacții pozitive, oricând vreau să schimb câte ceva în fiecare spectacol, e un lucru firesc, un proces viu.
Peste tot în lume. De ce cred că sunt chemat aici, acasă, să montez spectacole? E ceva normal, montez doar în teatrele unde sunt invitat. Primesc invitația cu drag și mă simt onorat atunci când directorii de teatru de la Chișinău decid că ar avea nevoie de implicarea mea.
Satisfacție. Mă împlinesc oamenii vii, sinceri, adevărați, curați la suflet. Acei oameni care au curajul să distrugă teatrul din teatru și să o ia de la capăt.
Cel mai important proiect. Urmează.
Învățare. Continui să învăț din fiecare situație, fiecare spectacol montat, fiecare actor…
Planuri. Despre visuri nu vorbesc. Fac să devină realitate.