Articolul urma să se numească „Wild, wild Dana”, doar că, până a ajuns interpreta Dana Marchitan și întreaga echipă de filmare la restaurantul Epoca de Piatră de la Brănești, toate triburile sălbatice au plecat la vânătoarea de mamuți. Acestea fiind datele problemei, nici n-a mai fost nevoie să explorăm superbele galerii naturale transformate, grație mâinilor și imaginației gazdelor, într-un local autentic asaltat de clienți și turiști străini. Astfel că ne-am oprit în câteva „cămeruțe” aflate chiar la intrare, iar pieile și alte denumiri de „mobilier sălbatic” au fost înlocuite cu atât de cunoscutele nouă țolinci, șalinci și tot felul de paie. Iar „Sălbatica Dana Marchitan” s-a transformat pe loc în „Țărăncuță, țărăncuță, cu fon de ten pe obrăjori”. I-am și oferit vedetei tribuna pentru a-și înșira gândurile legate de tematica ședinței, tematica meseriei sale și tematica Danei Marchitan, la general.
Și da. Dacă vi s-a părut că Dana Marchitan seamănă cu Sasha Grey, să știți că doar vi s-a părut. Numai nu mă întrebați cine e asta…
Text: Marcel Toma
Foto: Roman Friptuleac
MUAH: Salon Andrei Cocieru
Loc: Restaurant Epoca de Piatră/Pivnițele Brănești
Vestimentație: Daniel Racovizza
Limba slobodă pare un element specific Danei Marchitan
„Limba noastră-i o comoară”… mai ales dacă avem libertatea de a ne exprima gândurile proprii, fără a avea frică de a spune ceea ce avem de spus.
Ești adepta feminismului sau a gospodinei care în fiecare zi trebuie să-i facă bărbatului ciorba proaspătă?
Nu e vorba de feminism în momentul în care aștepți bărbatul tău iubit cu ciorba proaspăt făcută. Este doar o formă de respect, după care, ca un boomerang, primești ca răspuns aceleași semne de dragoste și confort.
Identificarea. Cum decurge procesul? Găsit piesa, stilul, curentul, nișa?…
Procesul creativității este zilnic și foarte interesant, schimbător și plin de nuanțe noi. Nu-mi este frică de schimbări radicale. Acționez în baza momentului potrivit.
Spectacolul pe care n-o să-l uiți niciodată?…
„Moldstar” finala, anul 2005. Moment magic în care am simțit o interacțiune energetică cu publicul în timp ce cântam piesa Vivo per lei.
Cel mai deosebit sau deocheat spectacol…
Un sat in nordul Moldovei, vânt puternic care sufla în microfon, black out curent electric (cineva din invidie a stâns lunina în sat). Oameni băuți de-a binelea care, tragându-mă de mână, cereau dedicații speciale. Scene din filme de Kusturita.
Cum stai cu stilul etno? Ți-ar sta să cânți țărăncuță-țărăncuță?…
Îmi place mult acest stil și, mai ales, atunci când folosesc acest repertoriu la sărbătorile și evenimentele la care sunt invitată. Este o piesă ca și multe alte melodii populare, deci, nu văd obstacole în a o cânta oriunde.
Despre șezători…
Iarna, părerea mea, este perioada șezatorilor și ultima dată chiar am cântat la un eveniment respectiv alături de prietenii dragi din satul natal… Era o șezătoare modernă.
Câtă agricultură și câtă Țară a fost în viața ta de orășeancă născută în Rusia?
Am locuit, în mare parte, în oraș. Singurele amintiri legate de agricultură privesc copilăria alături de bunicul meu care era drumar, atunci când mă plimba cu greiderul în zilele de lucru.
Amintiri legate de paie…
Îmi aduc aminte cum ne jucam în căpițele de paie fiind copii. Și tare m-am întristat în momentul în care m-am trezit fără încălțămintea preferată de culoare roz.
Când ai ținut ultima dată vreo unealtă agricolă în mâini?
Asta s-a întâmplat tare demult. Era sapa. Când prășeam porumbul, eveniment pentru care era nevoie să fac deșteptarea la ora 5 AM, iar cea mai bună mâncare mi se părea pâinea cu rouă.
Bărbatul vieții cum îl vezi? Cu o coasă, cu vreun topor sau târnăcop?
Bărbatul vieții mele îl vad un om care ma iubește, fiindcă unde dragoste nu e, nimic nu e… Nici târnăcop.