Jurnalistă, moderatoare TV
Spune despre ea că este cea mai puternică femeie pe care a cunoscut-o vreodată. Și tot ea recunoaște că există un loc în care își permite să lase această forță deoparte: în brațele mamei, unde poate să plângă și să spună simplu că îi este greu. Ileana Pîrgaru trăiește jurnalismul „cu normă întreagă”. Îl ia cu ea acasă, în mașină și chiar în vacanță. După 15 ani de presă, întrebările incomode nu o sperie, iar presiunile, spune ea, nu au făcut-o să cedeze.
Jurnalismul poate părea o meserie „ușoară” la prima vedere, dar presupune multă muncă de documentare și un acut simț al dreptății. Din păcate, presa traversează în prezent cea mai serioasă criză de imagine de la Independență încoace. Este greu să demonstrezi că ești „altfel” când publicul și-a creat deja o percepție generală despre presă. Totuși, am certitudinea, că de acasă, din fața televizorului, telespectatorul face diferența dintre întrebările generate de ChatGPT și citite de pe foaie și profesionalismul autentic.
La începuturile mele în televiziune, urmăream atent reporterii cu experiență: felul în care puneau întrebările, își construiau știrile și alegeau unghiul unui eveniment. Seara comparam buletinele diferitor posturi și încercam să înțeleg ce face diferența dintre simpla transmitere a unei informații și jurnalismul adevărat. Așa mi-am format, treptat, propriul stil.
Pentru mine, verificarea informației este literă de lege. Oricât de spectaculoasă ar fi o acuzație, ea nu poate fi difuzată fără punctul de vedere al persoanei vizate. La fel de important este pluralismul de opinii. În această meserie, simpatiile și antipatiile trebuie să rămână în afara cadrului.
Cel mai greu, într-o emisiune de dezbateri, cum este cea pe care o moderez, este să menții echilibrul dintre opoziție și guvernare. Este greu să le explici guvernanților, alintați de presa de partid, că o dezbatere este o confruntare de idei. Și că într-o democrație, opoziția are rolul ei. Din păcate, eu trebuie să mă justific de fiecare dată, de ce invit opoziția în emisiunile mele, când acest lucru este un must-have într-un stat democratic.
Un politician care acceptă să vină la emisiune și ulterior se supără din cauza întrebărilor adresate doar își demonstrează imaturitatea politică. S-au întâmplat și cazuri în care am fost amenințată ca să nu fie difuzată emisiunea pe post, dar presiunea nu m-a determinat niciodată să cedez.
Da, sunt mulți politicieni care răspund fără să spună nimic. Dar eu am capacitatea de a insista până obțin adevărul.
În cei 15 ani de când fac jurnalism îmi place să cred că am învățat să „citesc” oamenii. Știu că unii iau politica doar ca pe un job, în care ai fișa postului pe care trebuie s-o realizezi. Dar sunt și oameni cu adevărat dedicați și profesioniști. Sper că publicul face diferența.
Cred că sunt jurnalist cu „normă întreagă”. Este felul meu de a fi de care nu pot să mă detașez nici când ajung acasă. Și acasă, și în mașină, și în vacanță, eu urmăresc tot ce se întâmplă pe plan politic.
Îmi permit să fiu vulnerabilă în fața mamei. Deși de multe ori încerc s-o menajez și să ascund că mi-e greu, oricum ea „mă simte”. În fața ei pot să plâng și să-i spun că mi-e greu. Chiar dacă nu are de multe ori răspunsuri sau soluții, simpla ei prezență mă liniștește. La mama în brațe mă simt acasă.
Soțul meu este și el jurnalist. E adevărat, mult mai experimentat decât mine. Este telespectatorul meu fidel, care mă critică, mă laudă și mă ține ancorată în realitate.
Nu mai sunt la vârsta în care să mă analizez sau să analizez viața din punct de vedere filosofic. Știu că toate greșelile m-au făcut ceea ce sunt astăzi. Și mai știu că sunt cea mai puternică femeie pe care am cunoscut-o vreodată.
Interviu de Mihaela Tarlapan, Foto: arhiva personală
#echidistanță