REGIE FILM
Fişier
REGIZOR
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 21.05.1990, CHIȘINĂU, BĂCIOI
STUDII: AMTAP
COORDONARE: EUGENIA ION
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
După succes, trebuie să începi de la zero.
A fost cu siguranță anul lui. Nu ținem minte ca în cinematografia moldovenească să mai fi existat un interes atât de mare pentru un film, cum a fost pentru „Carbon”. Ion Borș este regizorul care a demonstrat că se fac și la noi producții demne de festivalurile internaționale. Oare ce urmează? Oscarul?
Autoportret. Sunt un om simplu de la țară, încerc să-mi fac treaba bine, fără a atrage atenția sau a încurca altora.
Anul 2022 a fost unul greu, care m-a pus la multe încercări. Unele le-am depășit, altele încă nu. În concluzie: a fost un an în care am investit în mine.
Succesul filmului „Carbon” este suma multor ani de răbdare și muncă, atât a mea, cât și a echipei. Nu cred că acest film mi-a schimbat viața, dar mi-a confirmat că ceea ce facem, merită și putem aduce plus valoare în societate.
Drumul până la lansarea Carbon. Au fost multe greutăți, atât financiare, cât și creative. Proba cea mai grea a fost să credem în produsul nostru până la final și să nu dăm mâinile în jos pe ultima sută de metri. Dacă ne-am fi lăsat descumpăniți de greutăți și piedici, Carbon ar fi avut un ecou mult mai mic, spre neînsemnat.
Nu am un regizor model. Apreciez diferite tehnici de la diferiți regizori. Pot „fura” anumite tehnici care mă inspiră și cărora le dau un suflu „moldovenesc”.
Ce va fi după Carbon? Îmi doresc să apară mai multe producții moldovenești competitive la nivel internațional. Bineînțeles că îmi mai doresc să am destulă energie pentru a investi mai mult în mine, ca să pot reveni cu un nou proiect.
Actoria. Da, eu sunt și actor, dar nu intenționez să joc în timpul apropiat. Totuși, niciodată nu spun niciodată!
O lecție de viață? Încă o învăț. Să am încredere în mine și să fiu sincer cu mine. După orice succes, trebuie să lași totul în spate și să începi de la zero.
Aprecierea publicului este importantă. Dacă nu ar fi publicul care să ne „judece”, activitatea noastră nu ar avea sens. Premiile sunt plăcute, măgulitoare, dar nu sunt un scop în viață.