TRUPA ANULUI – Lupii lui Calancea
Fişier
ALEX CALANCEA PRODUCĂTOR, ARANJOR, COMPOZITOR, BAS CHITARIST
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 4.01.1977, S. MOVILENI, R-NUL GLODENI
STIDII: AMTAP
COORDONARE: TATIANA PĂTRUNJEL
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Energia lui Alex Calancea, rațiunea și inima Lupilor, a lăsat România fără aer. Și Moldova la fel, bineînțeles. Anul 2022 s-a încheiat cu turnee mirobolante și cu toate biletele vândute în termeni demni de Cartea Recordurilor. Și exact așa a început 2023. Lupii sunt pe val, dar cu picioarele adânc înfipte în pământ. Îi asculți și te înfiori, lăsând să-ți curgă prin vene toată durerea, bucuria și amintirile unui neam.
Ca pe o trupă de teatru, savurați-ne live!
Proiectul Lupii este o nevoie de autoexprimare pentru mine. La un moment dat mi-am dat seama că trebuie să fac ceva ce vibrează cu ADN-ul nostru, cu folclorul și povestea neamului. Cu tot ce ține de spiritul nostru românesc. Când m-am adâncit în sensuri și armonii, mi-am dat seama că sunt abia la început, că am atâtea să povestesc…
Am lucrat mult în 2022. A fost un an greu pentru Lupii, anul de după pandemie. Am creat muzică de film și spectacole. Am lansat albumul Lupilor, am făcut videoclipul „Purtata”. Am pus bazele Festivalului Lupilor, împreună cu Media Show Grup, și am scos un album de excepție, în colaborare cu Surorile Osoianu. Am elaborat concerte cu Lăutarii, am fuzionat cu orchestra simfonică, cu surorile Osoianu, cu ansamblul Ștefan Vodă. Apoi am plecat în România. Acolo, în fugă, dintr-un festival în altul, am urcat pe Arenele Romane.
Avem scopuri mai mari, povești mai multe. Încet, încet, Povestea de Iarnă, realizată împreună cu partenerii noștri de la Media Show Grup, devine o tradiție. Anul trecut aveam un decor mai negru, după decesul mamei… și acel copil pe scenă, singuratic. Era copilul din mine care voia să scape din acel întuneric, să vadă lumina. Eram într-o stare complicată, așa e când o pierzi pe mama. Anul acesta am vrut să reflectăm puțin la realitatea societății noastre. Și l-am scos în față pe Tătunea, care vrea să părăsească tărâmul lupilor. Noi însă nu ne supărăm, ci îi spunem că, oriunde ar pleca, să nu uite de unde a pornit și cine este. Asta îl va ajuta să fie mândru și dârz pentru neamul său, orice meserie ar face în lumea mare. Anul acesta Povestea a fost o nebunie din trei părți. Cu dans, cântec și tradiții.
Orice succes își are prețul său. Fiind mai mult prin turneuri, ne dăm seama că avem două familii. Una este a trupei, în ea facem artă, ne hrănim cu senzații. A doua familie este acasă, unde te așteaptă copiii. Punând pe cântar, înțelegi că prea mult timp ești plecat. Dar ținem mult și la publicul nostru, în care ne găsim împăcarea și împlinirea noastră, ca artiști.
Când crezi în tine, toate lucrurile se aranjează bine. Totuși, înainte de concert spun: „Doamne ajută!”. Am observat că și băieții fac la fel. Ieșim pe scenă cu Dumnezeu în suflet, căci harul vine de la El.
Artiștii nu sunt prea motivați de banii din cont. Am obținut totul prin muncă, fără pile. Nu vă spun cât costă o Poveste de Iarnă, dar vă asigur că sunt cheltuieli mari pentru Republica Moldova. Puteam să iau o mașină de fițe, dar mereu am investiții mai serioase de făcut, în produs!
Planuri, idei pentru viitor. Îmi doresc timp pentru un concert al Lupilor cu o orchestră simfonică, cu o viziune mai enesciană. Sunt foarte multe gânduri, idei și vibrații. Să ne dea Dumnezeu sănătate, să fie pace și cred că o să le reușim, încet, pe toate.