Învățământ primar
IP Liceul Teoretic „Constantin Stere” din or. Soroca
Învățătoare
Maria Pașa
17 ani de activitate
Interviu de Mihaela Tarlapan
În fiecare clasă există un moment în care un copil prinde curaj și spune „pot”. Acolo începe, de fapt, munca unui învățător. Pentru Maria Pașa, acest moment contează mai mult decât orice notă. De peste 17 ani, la IP LT „Constantin Stere” din Soroca, își construiește lecțiile în jurul copiilor și al emoțiilor lor, nu doar al conținutului din manual. Vorbește despre răbdare, despre încredere și despre cum cresc dragii săi elevi, care își încep calea alături de ea.
Ce v-a motivat să alegeți învățământul primar și cum v-a schimbat această profesie în timp?
Am ales învățământul primar din dragoste pentru copii și din dorința de a fi acolo unde începe drumul lor în viață. Clasele primare sunt începutul tuturor începuturilor – aici copiii învață să scrie, să citească, să calculeze, dar mai ales să aibă încredere în ei. Această profesie m-a învățat răbdarea, empatia, bucuria lucrurilor mici și responsabilitatea de a forma nu doar elevi buni, ci oameni buni.
Aveți peste 17 ani de experiență. Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ați învățat de la elevi?
De la elevi am învățat sinceritatea, bucuria lucrurilor simple și curajul de a încerca, chiar și atunci când nu reușești din prima. De asemenea, în cadrul liceului, am avut șansa să învăț foarte multe lucruri valoroase de la colegii mei – ce înseamnă colaborarea, sprijinul reciproc, responsabilitatea și dorința de a deveni în fiecare zi mai bună pentru copii. Toate aceste lecții m-au format nu doar ca profesor, ci și ca om.
Cum reușiți să adaptați predarea pentru copii diferiți, cu ritmuri și nevoi diferite?
Cred că secretul este să ai răbdare și să nu-i compari pe copii între ei, ci pe fiecare cu el însuși. În clasă încerc să creez un mediu în care copiii să nu se teamă să greșească, pentru că din greșeli învățăm cel mai mult. Lucrez diferențiat, uneori în echipă, alteori individual, folosesc jocul, materialele vizuale și multă încurajare. Sunt copii care au nevoie de mai mult timp, alții de multă exersare și încredere.
Folosiți frecvent metode precum lucrul în echipă sau proiectele. Ce rezultate concrete vedeți la elevi?
Văd copii care devin mai deschiși, mai curajoși, care învață să lucreze împreună, să ajute și să asculte. Învață să spună „hai că putem”, nu „nu pot”. Pentru mine acesta este cel mai frumos rezultat – când copiii încep să creadă în ei și unii în alții.
Integrați educația moral-spirituală în lecții. Cum îi ajută acest lucru pe copii în viața de zi cu zi?
Vorbim la lecții mult despre valori: respect, bunătate, responsabilitate, empatie. Le spun mereu că nu este important doar să fii un elev bun, ci să fii un om bun. Încerc în fiecare zi să fiu un exemplu pentru ei: să vorbesc frumos, să am răbdare, să fiu corectă, să îi ascult și să îi respect. Când copiii văd aceste lucruri, le preiau și ei în comportamentul lor. În timp, observ că învață să se ajute între ei, să spună „mulțumesc”, „te rog”, „îmi pare rău”, să fie mai atenți la cei din jur.
Ați abordat teme precum nonviolența și comunicarea. Cum reacționează elevii și ce schimbări observați?
Copiii au nevoie să fie învățați cum să își înțeleagă emoțiile și cum să le exprime corect. De fiecare dată când discutăm despre bullying, nonviolență și comunicare, încerc să-i ajut să înțeleagă ce simte celălalt, nu doar ce simt ei. Vorbim mult despre cuvinte care dor și cuvinte care vindecă, despre cum putem rezolva o problemă prin discuție, nu prin ceartă. În timp, observ schimbări frumoase: copiii încep să devină mai atenți unii cu alții, mai răbdători și mai buni.
Ați fost implicată în activități de formare și mentorat. Ce încercați să transmiteți altor cadre didactice?
Mentoratul pentru mine este o experiență foarte importantă, care m-a ajutat să cresc nu doar ca profesionist, ci și ca om. Am înțeles că a fi mentor înseamnă să fii alături de colegi, să îi sprijini, să îi încurajezi și să crești împreună cu ei. Cred că mentorul este un agent al schimbării în educație, un sprijin pentru colegi, dar și un promotor al inovațiilor și al educației bazate pe valori. Îi încurajez pe mentori să aibă încredere în ei, să nu se teamă să încerce lucruri noi, să ceară ajutor atunci când au nevoie și să învețe unii de la alții. Le spun mereu că un profesor bun nu se formează într-o zi, ci în timp, prin muncă, răbdare și dorința de a deveni mai bun pentru copii. Mentoratul înseamnă sprijin, încredere, colaborare și dezvoltare profesională continuă.
Care este metoda sau activitatea care vă reprezintă cel mai bine ca învățător?
Metoda care mă reprezintă cel mai bine este învățarea prin descoperire, combinată cu jocul didactic. Îmi place să îi fac pe copii curioși, să îi pun să gândească, să caute soluții, să lucreze împreună. Cred că un copil nu învață cu adevărat atunci când doar ascultă, ci atunci când descoperă, întreabă, greșește și încearcă din nou.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră un elev de succes la finalul clasei primare?
Pentru mine, succesul unui elev se vede nu doar în rezultate, ci în atitudinea lui față de învățare. Consider că, la finalul claselor primare, nu vorbim doar despre un elev care a acumulat cunoștințe, ci și despre un copil care a învățat să învețe, care are încredere în sine și dorință de a continua să se dezvolte. Este copilul care știe să caute informații, să pună întrebări, să cerceteze și să descopere lucruri noi. Învață nu doar pentru note, ci pentru viață, iar această motivație îl ajută să meargă mai departe, să progreseze și să își construiască propriul drum.
Îmi amintesc cum avea răbdare atunci când greșeam și cum nu m-a făcut niciodată să mă simt mai puțin capabil. Din contra, mă făcea să cred că pot. În clasa ei am învățat nu doar să scriu și să citesc, ci să am curaj, să spun ce gândesc și să nu renunț. Astăzi, când mă gândesc la primii ani de școală, îmi dau seama că ea a fost unul dintre oamenii care mi-au schimbat direcția.