Este omul legendă. Omul care știe să îmbine perfect armonia muzicii, trecând-o prin toate gândurile și toate generațiile. Nicolae Botgros este ca un medalion purtat cu mândrie de întregul popor. Cântecul lui la vioară a îmblânzit toți oamenii, iar serile, evenimentele alături de Orchestra Națională „Lăutarii”, sunt ca o terapie a valorilor noastre spirituale. În acest 2023, a împlinit 70 de ani, iar muzica tot mai mult îl întinerește.
Fişier
CONDUCĂTOR ARTISTIC AL ORCHESTREI NAȚIONALE „LĂUTARII”
DATA NAȘTERII: 25.01.1953
STUDII: SUPERIOARE
CARTEA PREFERATĂ: „NU MĂ TEM” DE SILVIU URDEA
FILMUL PREFERAT: SEVENTEEN MOMENTS OF SPRING (1973)
COORDONARE: ZINA BIVOL
FOTO: SERGIU BUCICO
Muzica mă însoțește peste tot!
Prezentare. Cartea mea de vizită rămâne să fie muzica, altfel nici nu poate fi. Mă reprezintă și mă definește în totalitate.
Realizări. Am foarte multe realizări la viața mea, dar cea mai de preț este familia mea și cei 45 de ani de „Lăutarii”. Toate reușitele mele s-au văzut pe parcursul acestui timp de când sunt conducător artistic al Orchestrei Naționale „Lăutarii”, dar ce nu am reușit să fac o să vedem în următorii 45 de ani.
2023. În luna ianuarie, 2023, am împlinit 70 de ani și desigur regret foarte mult că nu am avut-o alături de mine pe Liduța, asta au simțit și mulți invitați prezenți la ziua mea. Pe 3 mai ea tot ar fi împlinit 70 de ani, doar că Dumnezeu a rânduit altfel lucrurile.
2022. Imprimări, participarea la diverse festivaluri și multe concerte, dar cea mai importantă realizare a fost frumoasa nuntă a lui Cornel și Angelei. Mă bucur pentru ei și le doresc casă de piatră și multe bucurii. Cred că orice părinte se simte împlinit când copiii lui sunt bine.
2021. Anul 2021 mi-a luat cel mai scump suflet de lângă mine și m-a făcut cel mai sărac om. Mai rămaseră trei luni de zile să ajungem la un frumos jubileu de 50 de ani de căsnicie, dar nu a fost să fie. Nici astăzi nu mă pot împăca măcar cu gândul.
Prieteni. Dacă timpul s-ar întoarce, mi-aș da un singur sfat, să-mi fac prieteni adevărați, să fac binele cu măsură, că până la final, tot rău primesc. Mulți prieteni au profitat de bunătatea mea și a soției mele.
Emoții și experiență. Spun cu mare credință și cu mâna pe inimă, am avut și am și acum emoții atunci când apar pe scenă. Ele nu dispar niciodată.
Amintiri. Concertele au fost diverse și toate frumoase în felul lor. Dar îmi amintesc cu mare drag de anul 1988-1989, primul turneu în România. A fost pur și simplu un turneu Triumfal. Numai în Botoșani am dat câte două concerte pe zi, două săptămâni la rând. Sunt martori S. Vicoveanca, N. Glib, V. Cojocaru, organizatorul Ion Ilie din Botoșani. E greu să spui care din ele au fost mai importante.
Mulțumiri. Bineînțeles că în primul rând îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru harul dăruit și desigur părinților mei, care mi-au dat viață. Îi sunt recunoscător tatălui care mi-a pus vioara în mână și mi-a dăruit și educat toată dragostea lui față de muzică. Îi mulțumesc maestrului Nicolae Sulac, care astăzi nu mai este lângă noi. Ne lipsește mult. El este cel care m-a adus la „Lăutarii” și mi-a încredințat această meserie frumoasă.
Cei mai buni. Orchestra Națională „Lăutarii” a fost mai mult de cinci decenii și sunt cei mai buni fiindcă muncesc, știu disciplina și iubesc ceea ce fac, cântând cu drag muzica neamului nostru.
Sincer. Dacă e să vorbim sincer, cea mai grea decizie din viața mea a fost când am plecat de la orchestra Ansamblului „JOC” la Orchestra „Lăutarii”. Eu m-am atașat mult de acest ansamblu, Vladimir Curbet mă aprecia, iar eu aveam un respect enorm pentru munca lui. Pe atunci eu eram solist și mă simțeam bine de tot în acest colectiv. Istoria e cam lungă, dar cert că toate s-au rânduit la voia lor.
Peste tot. În afara muzicii, nu aș mai face nimic. Muzica mă însoțește peste tot!
Viitor. În timpul ce vine, nu aștept ceva deosebit. Îmi doresc să-i văd pe Cornel, Angela, Cristi și Nicoleta sănătoși. Dacă Dumnezeu va binevoi să-mi aducă și alți nepoți, doar am să mă bucur.