ACTORI FILM
Fişier
ACTOR
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 29.08.1957, REG. ODESSA, RENI, S. CARTAL
STUDII: INSTITUTUL DE ARTE „GAVRIIL MUSICESCU”
CARTEA PREFERATĂ: „OMUL – CĂMILĂ” DE LAO SHE
COORDONARE: TATIANA PĂTRUNJEL
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Nicolae Jelescu
Tot ce las în urmă e iubire
Un liric de o puritate moralicească incontestabilă, director de teatru, actor, tată, soț, iubit, mai scrie… Sclipește pe scene de teatru în lucrările: „Andrei Mureşanu” de Eminescu, „E vremea rozelor ce mor” de Alexandru Macedonski, „O, ţară tristă, plină de humor” de Bacovia, „Atâtea stele cad…” de Blaga, „6.9” în colaborare cu Alla Donțu și Olga Fesenco. Jucând o ipostază tulburătoare, a tatălui, adună sute de mii de vizualizări la piesa „Ochiul tău iubit”, pe versurile lui Eminescu și melodia de Eugen Doga, interpretată de soprana Valentina Naforniță. S-a filmat în rolul central, în filmul „Pandemia” de Valeriu Jereghi, montat în 2022.
Iubesc limba română, visez în ea, trăiesc în ea, o port în suflet.
Muzica atinge vibrații și emoții nebănuite, unește și inspiră la meditații profunde asupra vieții, dragostei, tristeții și morții, momente sacre ale existenței, trecerii și petrecerii omului pe pământ. Coloana sonoră a filmului meu ar fi: foșnetul frunzelor, cântecul păsărilor și tăcerea.
Am avut repere, personalități la care m-am racordat și continui să mă racordez. Nume notorii de la care am avut ce fura. Valorile inspiră și pot sluji drept model. Am rămas impresionat de Lao She cu „Omul – cămilă”, cu capacitatea sa incredibilă de a portretiza personajele.
Nu fac umbră nimănui și nici nu cred că cineva ar vrea să stea în umbra mea. Nu înțeleg ce înseamnă cel mai bun și cui servește aroganța.
Orice actor este atras de altarul acestei profesii, de scândura, cuvântul rostit. În meseria asta ai șansa să fii cine vrei și să spui ce vrei și să faci lumea mai bună.
Visez să respirăm liber, să privim cu drag și fără frică cerul, să ne bucurăm de liniște și de cât mai multă dragoste.
Eu plec, dar nu uita – tot ce las în urmă e iubire.
Știu să tac și să atac cu tăcerea.
Sper să ajung acolo, unde încă mai sper să ajung.
Naivitatea și oboseala aruncă în ochii lacomi de afirmare, umbre de eșec. Am simțit la noi, prea puțină energie spirituală, puține adevăruri absolute și atâtea gânduri nerostite.
Valoarea iubirii este incontestabilă. Nu are probă, nici carate. Are un fel de „…n-ar mai fi…”, înălțare, cădere, stele, nouri, stafie, ceață, șarpe, holeră…
Cea mai însemnată trăsătură a mea este faptul că sunt vertical până la vârsta pe care o port, iar reușita cea mai importantă este că am învățat să iubesc.
N-am să vă spun pe cine am iubit, dar am iubit.
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.
N-am să vă spun pe cine aștept, dar aștept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboară.
N-am să vă spun de cine mi-e dor…
dar mi-e dor… foarte dor.
Joc rolul unui personaj care-și caută echilibrul, are vocație pentru vis, e în permanență căutare a identității și încă nu se cunoaște.
Personajul preferat încă nu l-am jucat. Am așteptat până dincolo de tinerețe și n-a mai venit, probabil eram obosit și nu l-am zărit. Știu să aștept, sper să apară înainte de apus.
Un liric de o puritate moralicească incontestabilă, director de teatru, actor, tată, soț, iubit, mai scrie… Sclipește pe scene de teatru în lucrările: „Andrei Mureşanu” de Eminescu, „E vremea rozelor ce mor” de Alexandru Macedonski, „O, ţară tristă, plină de humor” de Bacovia, „Atâtea stele cad…” de Blaga, „6.9” în colaborare cu Alla Donțu și Olga Fesenco. Jucând o ipostază tulburătoare, a tatălui, adună sute de mii de vizualizări la piesa „Ochiul tău iubit”, pe versurile lui Eminescu și melodia de Eugen Doga, interpretată de soprana Valentina Naforniță. S-a filmat în rolul central, în filmul „Pandemia” de Valeriu Jereghi, montat în 2022.