LITERATURĂ
Fişier
SCRIITOARE
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 31.08., FLORIȚOAIA VECHE (REPUBLICA MOLDOVA)
STUDII: FACULTATEA DE LITERE, USM
CARTEA PREFERATĂ: „ORELE ASTRALE ALE OMENIRII” DE STEFAN ZWEIG
FILMUL PREFERAT: „STĂPÂNUL INELELOR” DE PETER JACKSON
COORDONARE: ZINA BIVOL
FOTO: VICTORIA PRADA
La început a fost liniștea
Poezia a ajuns să-i fie „celălalt aer”. În 2022, autoarea Radmila Popovici a lansat concertul „La început a fost liniștea”, acolo unde toată măiestria cuvintelor a fost în puterea ei de a le scrie și de a le aduna cu toți artiștii pe o scenă. Radmila este femeia care, dacă nu este la un salon de carte sau la o apariție literară, scrie. Și invers.
Mă definesc prin poezie. Noi mergem una în întâmpinarea celeilalte. Uneori parcursul se simte ca o cărărușă pe muchie de stâncă, alteori devine cădere, iar căderea se poate transforma în zbor. Se întâmplă să fie și orbecăire, dar și nirvana. Oricum ar fi, chinuitor sau eliberator, alunecos, periculos sau sigur – e un drum pe care am ales să merg, cât timp poezia va fi cu mine.
Umanitate, război și cuvinte. Nici nu pot să vorbesc cu inima senină despre realizări într-un an, în care războiul împotriva Ucrainei a schimbat nu numai percepțiile mele și ale multor oameni despre viață și umanitate, ci și viața, și lumea – la propriu. Poate că e realizare simplul fapt că am găsit puteri și cuvinte să scriu despre război și să-mi exprim clar și răspicat atitudinea și durerea, să includ o parte din aceste trăiri în cele două cărți publicate la sfârșitul lunii august: „Fără escale” (Poeme în proză. Ilustrații de Teodor Buzu, Editura „Epigraf”, Chișinău) și „n ceruri odată” (Poezii. Ilustrații de Teodor Buzu, Editura „Junimea”, Iași).
Oameni. Lecturi și esențe. „Lumea” e un cuvânt prea mare, de altfel ca și „excelența”, în cazul de față. Oamenii care mă citesc au o structură a gândirii/simțirii/a firii asemănătoare, altfel – energia textelor mele nu i-ar atinge și atrage. Ce-i face pe oameni să-mi citească poemele sau postările? Nu pot să știu cu certitudine, dar presupun că sinceritatea textelor, o viziune „extraterestră” (vorba unora), care ar putea răzbate din ele și, poate, felul meu oarecum distinct de a gândi și a exprima aceste gânduri…
„La început a fost liniștea” – e un vis împlinit, e realizarea unei dorințe mai vechi, care i-a adunat împreună pe o scenă pe artiștii și actorii cu care colaborez de ani buni și care-mi cântă și recită versurile. S-a întâmplat tot în acest an complicat, pe lângă toate – jubiliar, în noiembrie, pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Nu a fost deloc simplu să iau o decizie, în timp ce în țara vecină războiul face atâtea victime și distrugeri, dar stelele s-au aliniat, poate chiar în numele păcii și al iubirii și nu mai puteam să dau înapoi.
Peste 500 de texte scrise pe muzică. Ori de câte ori am ocazia, mărturisesc că a scrie texte pentru cântece sau pe melodii gata și a scrie poezie nu e deloc același lucru, același efort, aceeași stare și libertate de exprimare. De partea cealaltă, poezia este libertate creativă, simțire pură și limbaj de altă factură.
Totul se învață! Poți să te naști cu o predileție pentru ceva anume sau chiar mai multe, dar nu se spune în zadar că „exercițiul îl face pe maestru”. Un instrumentist care nu se va atinge mai mult timp de instrument, va simți că acela s-a înstrăinat de el. Așa e și scrisul. Numai că, pe lângă exercițiu, scrisul de valoare are nevoie și de conținut. Poți construi mii de combinații de cuvinte, dacă acestea nu conțin energie, trăire, experiență de viață, cunoștințe, lecturi, emoție și o doză de unicitate, nu vor ajunge să fie literatură în sensul înalt al cuvântului.
Raportul dintre bani și poezie. Mai prețioasă hrană, decât cea pentru suflet, nici nu există. Nu știu, nu cred că poezia ar vrea să fie cântărită în aur sau valută. E mai presus de toate astea! Iar dacă am face-o să fie de vânzare, să aducă profit material, ne-ar părăsi. Imaterială fiind, ea nu suportă meschinăriile.
M-aș bucura, dincolo de notorietate, să am Ce să spun lumii și acest Ceva să valoreze, să-i inspire pe oameni, să-i atingă, ajute sau, cel puțin, să-i pună pe gânduri. Aici mă refer și la poezie, și la textele cântate.