Cândva am întrebat-o cum va reuși să implementeze o idee la care s-a gândit seara, astfel ca a doua zi să o vadă deja pusă pe foi. „Nu știu”, mi-a răspuns. „Dar mie îmi place să forțez uneori Universul. Să nu mai fie el chiar atât de relaxat!”. Peste o săptămână, îmi spune că deja e în acţiune cu proiectul. Dacă parafrazăm dictonul „Prin greutăți spre stele”, despre Rodica Ciorănică ar suna aşa: „Prin greutăţi spre constelații de necuprins”. Succesul vă e garantat. Galaxiilor, fiți pregătite. Ea vine.
Rodica Ciorănică: fondatoare „new VIP magazin”, „RED by Rodica Ciorănică”
Un lucru ştiu sigur! Niciodată, niciunde, nu aş face afaceri care nu pot bucura oamenii, care nu îi vor face fericiţi măcar pentru un minut. În tot ce aş face, aş adăuga frumuseţe, niște ghivece cu hortensii, câte o oglindă mare în ramă albastră, căldură, indiferent de timpul de afară, cafea aromată, un vin roşu ca să ne bucurăm când vom avea motive. Îmi place ca oamenii de lângă mine să vină la birou ca acasă.
Revista „VIP magazin” are 16 ani. „RED by RC” acuş face doi. Ani în care am scos vreo 200 de ediții, în care am făcut rulaje de milioane de lei, dar niciodată grămadă, ani în care am adunat o elită în jurul nostru şi am ajutat-o să se împrietenească. Ne-am bucurat împreună şi ne-am plâns unii altora în anii foarte grei. Tot ce fac eu şi echipa mea înseamnă oameni, înseamnă să afli cele mai frumoase şi triste lucruri din viaţa lor, să ţi-i apropii. Credeţi că aş putea trăi fără asta? Eu nu.
Cred că sunt o femeie fericită. Am o viaţă cu toate ingredientele – succes pe termen lung, prăbuşiri de o zi, cu aripi noi şi puternice în dimineţile de după ce mă prăbuşesc, am prieteni pe care pot conta, drame care încă dor şi conştiinţa faptului că viaţa merge înainte şi că viaţa nu are o singură culoare. În ea se succed toate şi trebuie să îi purtăm cu demnitate culorile şi provocările.
Fiica mea este din această toamnă studentă la Arte şi Fotografie. Abia o aştept să revină cu ideile şi lucrurile noi pe care le va afla în Europa. Am nevoie de ea în ceea ce fac şi vreau să continui.
De ceva timp am aflat cum arată dragostea după 40 de ani şi cum e să preţuieşti şi să fii preţuită. Este minunat! Aceeaşi lungime de undă, mai multă înţelegere, mai multă maturitate, nu îţi mai lunecă pământul de sub picioare din cauza că cineva te trădează, nu te temi să pierzi pentru că ai încredere, iar umărul de alături este cald şi puternic. Şi avem atâtea visuri împreună! Mă bucur că am ajuns aici.
Mă reinventez în fiecare zi. Experienţele ne dau înţelepciune şi profunzime. Când mă privesc pe dinăuntru, îmi place ce văd. Nu voi pretinde niciodată că sunt altcineva.
Nu-mi ajunge timp. Timp să scriu, timp să mă văd cu oamenii preţioşi pentru mine, timp să spun mulţumesc. În schimb, am început să găsesc timp pentru părinţi, pentru fiica mea, pentru bărbatul meu, pentru ceea ce nu vreau să pierd niciodată.
Revin cu interviurile filmate. E ceea ce îmi cer mulţi şi o fac cu mare dragoste. Unde? Cum? De când? Cum se numeşte? Azi încă nu ştiu. Dar cum aflu, vă spun totul!
Pandemia a afectat grav toate domeniile, viaţa noastră. Cineva a şi ajuns boschetar, iar altcineva, care ştie să folosească oportunităţile oferite de marile crize – milionar sau miliardar. Răsfoiam Forbes-ul românesc în care mulţi oameni de afaceri sunt siguri că nimic nu va mai fi ca înainte. Că vom lucra de acasă şi poate că vom fi mai eficienţi. Nu ştiu. Dar cert e că trebuie să avem mereu o frână de la tentaţia de a ne rostogoli încolo încotro se rostogoleşte Universul. Păstraţi lucrurile clasice, valoroase, cărţile, revistele, comunicarea faţă în faţă, pentru că acolo unde vom ajunge nu se ştie dacă ne va plăcea…
Am un singur regret. Timpul! Prea mult iubesc viaţa. Prea multe vreau să fac pentru o lume mai bună.
Sunt o idealistă. Dar am o scuză, aşa sunt oamenii fericiţi!