Fișier
Funcție: Regizoare; actriță; Fondatoarea Teatrului Popular
Data și locul nașterii: 08.05, r-nul. Nisporeni
Studii: AMTAP/Master în Științe ale Educației; Studentă, Scriere dramatică, AMTAP
Coordonare: Iuliana Mămăligă
Foto: Nathaniel Kowalsky
Victoria Roșca e omul contrastelor, al extremelor ce te surprind când nu te aștepți. Și oricum, își cucerește comunitatea de pe rețelele de socializare cu umorul ei autentic, echipa dârză și neînfricată de la Teatrul Popular. Nu se oprește aici. În anul 2020, unul deloc al comediei, Victoria&Co s-au aventurat în lumea cinematrogafiei, lansând serialul tv „Oamenii-Zâmbărele”. Pe lângă acest pas, eroina noastră mai vine cu o surpriză – propriul atelier de croitorie.
SĂ MĂ AUTOCARACTERIZEZ…Hmm… cred că sunt naivă până dau cu capul în gard, bună la inimă până aceasta cade din piept, deșteaptă, frumoasă, un om care-și face singur cărare pe pământ. Cum se spune, trăim și învățăm.Viața e un profesor cu tarife înalte, dar își merită valoarea. Anul 2020 cred că a demonstrat din plin aceste cuvinte. Oare ce îi mai trebuie omenirii pentru a înțelege cât e de norocoasă de ceea ce are…
CEA MAI IMPORTANTĂ REUȘITĂ DIN VIAȚA MEA este fiul meu, Ovidiu-Alexandru. Apoi aș adăuga apariția mea în lumea virtuală. Ceea ce a fost la început niște pași timizi, acum s-a ajuns la o comunitate impresionantă. Viața pe Internet e ca un rebus, puzzle. Încerci să miști cumva lucrurile din loc, dar mai sunt și căderi emoționale, știi tu… comentarii pestrițe! Apoi, mai faci un efort să te ridici cu tot cu starea ta spirit pentru a o lua de la zero.
SUNT UN OM ÎNCĂPĂȚÂNAT. Mereu încerc să duc până la capăt lucrul început. Chiar dacă e imposibil. Și chiar dacă puțină lume crede în mine. Noroc de tata. Când îl sun și îi povestesc despre scenariile mele de viață, planuri și aspirații el îmi spune: „Eu nici nu îmi bat capul. Tu poți tot.” Când am un scop, pe mine vraja nopților nedormite nu mă epuizează, din contra, sunt conectată la o conductă cu energie și ele pot face minuni, să știți!
UN OM DE SUCCES DIN ȚARA NOASTRĂ SE TEME, cred eu, de multe lucruri. Aș enumera sărăcia, depresia, lipsa inspirației sau epuizarea ei, trădarea și oamenii falși.
Nu știu cum e în alte țări, dar îmi doresc mult de tot ca să ne debarasăm de aceste vicii ale societății. Poate că totul începe de la noi, de la fiecare în parte… Când am decis să optez pentru această carieră, toată lumea îmi spunea că sunt diferită. Nici nu știam cum să accept respectivele cuvinte. Cert e că oamenii „diferiți” mergeau la o școală de arte.
TEATRUL POPULAR A INTRAT ȘI EL ÎNTR-UN COLAPS CÂND A VENIT PANDEMIA. Mi-a vânturat echipa și spectacolele. Pe unii chiar i-a trimis peste hotare. Pe alții, abia îi menții cu entuziasmul. Eu încă mai încerc să fac față, deși nu mai dorm nopțile de multă vreme.
MAMA MEA ESTE OMUL CARE MĂ INSPIRĂ. Găsești la ea bunătate și frumusețe fără margini. Nu mai dezvolt subiectul răbdării.
DESPRE PASIUNI ÎNCĂ NEDEZVOLTATE… Am înțeles că îmi place la nebunie dansul. Pot să privesc ore întregi coregrafii și spectacole unde se dansează mult. Uneori mă visez cum fac patinaj artistic.
PRIMUL LUCRU PE CARE L-AȘ FACE DACĂ AȘ AVEA UN MILION DE EURO e să-mi cumpăr o casă la Durlești, cu grădină, unde să încapă tot neamul meu. Aș pleca pentru câteva luni prin lume. Vreau să evadez de la tot și toți, să-mi găsesc refugiul pentru a scrie o carte.
DECIZII GRELE… Să o iau pe mama la mine. Să o dezvăț de tot ce înseamnă casă la țară, viața rurală. De tata. Și sunt niște pași benefici, în special pentru sănătatea ei mintală. E pentru a se bucura de nepoți și să nu mai fie cu sapa în mâini până acestea i se desprind…
AM UN TALENT STRANIU PENTRU UNII, pot oferi o mână de ajutor până și omului care mi-a făcut rău. Nu mă pot lepăda de regie și cărți. Ador nebunia curată și chiar o găsesc la locul ei, într-o lume desprinsă de curaj.