VOCEA MASCULINĂ
Fişier
INTERPRET DE MUZICĂ POPULARĂ
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 20.04.2000. OR. CAHUL
STUDII: COLEGIUL „ŞTEFAN NEAGA”; ACADEMIA DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE PLASTICE; USM, FACULTATEA STUDII EUROPENE.
FILMUL PREFERAT: „HOME ALONE”
CARTEA PREFERATĂ: „ALBINUŢA” DE GRIGORE VIERU ŞI LICĂ SAINCIUC (O PĂSTREZ ȘI ASTĂZI ACASĂ, LA PĂRINȚI. PRIMA ȘI CEA MAI ÎNDRĂGITĂ CARTE).
COORDONARE: CORINA-MARIA DREAGLĂ
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Copilul ce mai ieri se visa prezentator de știri sau actor, ajunge să cucerească o țară întreagă cu vocea, talentul și carisma lui. Inițial cânta în corul bisericesc, iar acum concertează alături de artiști consacrați. Un deceniu de emoții, ascensiune, lecții de viață și succes – aceasta e povestea lui Gabriel Nebunu. Un puști din Cahul, devenit cunoscut peste noapte. Oare cât de BUN poate fi NEBUNUL?!
Dincolo de viața de artist. Acasă sunt la fel cum mă vedeți pe scenă. Vorbesc mult, îmi place să glumesc, să povestesc, să cânt, să dansez, adică să trăiesc fiecare clipă așa cum o simt. Deși, uneori simt nevoia de a petrece timpul în liniște, singur cu mine, pentru a-mi așeza gândurile. Atunci mă retrag în culisele scenei, dar și ale vieții. Le trăiesc singur. Așa îmi încarc eu bateriile.
Până la muzică. Am avut o copilărie frumoasă la țară, alături de părinți și bunei. Când eram mic, îmi doream să devin medicul care primește nașterea și asta pentru că mama lucra la maternitate. Apoi am descoperit-o la TV pe Andreea Esca și deja mă vedeam prezentator de știri… Ca, într-un final, să mă îndrăgostesc de muzica populară și vocea Zinaidei Julea. Astfel am mers să cânt în Corul Bisericesc din Cahul.
Altceva decât muzica. Îmi place foarte mult televiziunea. Platoul de filmare, camere, lumini, lavaliera atârnată de haină, casca ce mereu ține să cadă din ureche. Și, cel mai important, contactul cu publicul, care trece dincolo de ecran. Asta este magie! Am avut experiența de a modera emisiuni televizate și chiar mă văd în această postură.
Moldova Are Talent – acum un deceniu. Eu chiar mă consider un norocos… Și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat suficient curaj. Aveam doar 13 ani, dar așa am simțit atunci că trebuie să particip și că poate aceasta e unica șansă pe care nu trebuie să o ratez. Astăzi, după 10 ani, îmi amintesc cu drag de ziua preselecției, de clipa când am fost anunțat că am trecut în semifinală și de spectacolul din Marea Finală, în care publicul a votat un puști de la Cahul. Moldova Are Talent este trambulina care m-a ajutat să-mi îndeplinesc unul dintre cele mai mari visuri – să cânt.
Emoții, experiență, amintiri. Dacă nu ar fi existat Moldova Are Talent în viața mea, probabil astăzi eram tot Gabriel Nebunu, cel pe care îl cunoașteți, doar că drumul spre scenă cred că ar fi fost mult mai îndelungat.
O nouă etapă. Profesor am devenit datorită pandemiei. Eram izolați în case, nu mai mergeam la evenimente și am început să mă gândesc că ar trebui să mai stăpânesc vreo profesie. Astfel, am ajuns să lucrez la Liceul „Vasile Alecsandri” din Chișinău, unde am descoperit un colectiv didactic minunat, dar și elevi ageri la minte. Aici am înțeles că munca de dascăl nu e deloc ușoară, dar este și foarte interesantă. E o experiență frumoasă și mă bucur că profesez deja de trei ani.
Între succes și eșec. Oamenii simt falsitatea sau „jocul la cadru”. Publicul precum te îndrăgește, la fel de repede te uită. De aceea e bine să fii firesc și adevărat. La fel de important cred că este să mulțumești pentru fiecare reușită pe care o primești în viață. Cât de mic nu ar fi succesul pe care îl ai azi, spune mulțumesc și bucură-te de el din tot sufletul, pentru că mâine s-ar putea sa nu îl mai ai.
Realizarea anului 2022. Mă bucur nespus de mult de colaborarea cu Orchestra Fraţilor Advahov, de fiecare repetiție și toate momentele petrecute alături de ei, cântând pe aceeași scenă. Este o mare onoare pentru mine!
Timpul. Regret că timpul trece foarte repede. Și parcă nu reușim să savurăm din fiecare minut, oră, clipă. Un alt gând care mă apasă este că, în ultimii ani, parcă nu ne mai putem bucura de viață pe deplin și că nu mai suntem siguri în ziua de mâine… Iar dacă aș avea puterea de a schimba ceva, aș face ca oamenii să nu se judece între ei. Să se ajute unul pe altul. Să-și iubească aproapele ca pe sine însuși.
După cortină. Este doar o aparență că viața de interpret e ușoară, veselă și colorată. Realitatea este cu totul alta. Trebuie să ai grijă în primul rând de voce și de sănătate, deși când ești mai mereu pe drumuri și mănânci pe unde apuci sau nu dormi suficient, e complicat să te menții în cea mai bună formă. Totuși cel mai important ce presupune această profesie este multă, multă muncă. Însă, dacă îți iubești meseria, nu te simți istovit, vorba ceea: „Fă ceea ce-ți place și nu vei munci nicio zi din viața ta.”.
Concurența. Fiecare om are un loc sub soare. Concurența și lupta pentru a fi mereu primul și cel mai bun sunt, de fapt, distrugătoare. Așa că încerc să nu mă îmbolnăvesc de patima concurenței. Tot ce contează pentru mine este să îmi fac munca onest și din inimă.
Ce îmi lipsește astăzi. În ultima perioadă cel mai mult cred că îmi lipsesc știrile pozitive și noutățile care să mă facă să zâmbesc. Nu zic, se întâmplă și evenimente frumoase, dar veștile rele parcă tot mai multe sunt.
Lecția de viață. Eșecurile sunt pentru mine cele mai bune lecții de viață. Anume din greșeli și nereușite învăț cel mai bine și devin mai puternic, mai înțelept. Chiar dacă pe moment pare a fi foarte greu, mă ridic și continui să muncesc. După ce trece timpul, îmi amintesc doar cu gând de mulțumire pentru experiența trăită.
De ce mi-e teamă? Doar de Dumnezeu.
Fericirea. Fericit sunt pentru că am alături părinții și dragii mei bunici care mă așteaptă de fiecare dată cu mare dor. Oamenii care îmi ascultă cântecele, îmi scriu mesaje de mulțumire și mă invită la cele mai importante evenimente din viața lor. Fericirea e în tot ce ne înconjoară. Pe mine mă bucură și lucruri aparent mărunte, cum ar fi porumbeii care vin la mine la balcon sau o farfurie mare de pelmeni gătiți de mama.
Așteptări de la 2023? Noi, oamenii, avem mari așteptări și ne facem tot feluri de planuri, dar Dumnezeu râde de ele. Așa că eu nu planific nimic. Viața e tare șmecheră cucoană, așa că o las să mă surprindă.