Atunci când mai multe adevăruri se ating, apare un sentiment iluzoric precum că neantul este aproape de fiecare. Ideile noastre au degete care preumblă prin pletele oamenilor, lăsând să se înțeleagă că există o stare epifanică a lucrurilor, iar circulația sufletelor e sângele care se vrea băut la Cina cea de Taină. Multă lume atunci când ridică ochii spre cer, vede doar norii, alții văd mai mult. Doar unii care nu văd nimic, văd ceea ce nu se poate de văzut. Aceștia sunt scriitorii. Nimicul lor e asemenea unei conducte care s-a spart și conținutul ei e plin de lumi, care vin în mințile lor pentru a fi reparate.
Spațiul fiecărei zile mișcă cisterne senine de gânduri către fiecare din noi. Cărbunarii sufletelor descarcă locomotivă după locomotivă și preferă să nu ne mai amintească de „binele” și „răul” existent. Viața este o doamnă moralistă și iritabilă, iar noi ne jucăm cu ea de parcă am fi arbitri care putem nega orice regulă de joc.
Pentru a nu pierde puful de piersică coaptă a acestei lumi, intrăm sub pielea viperelor sâsâitoare, citindu-le povestea de seară, iar noi, îmbătându-ne de veninul lor cardiac, ne scriem definiția iubirii cu litere.
Mă cobor spre o boală, care se numește înțelepciune, cea care dă sănătate dacă nu-i multiplici percepția. O carte cât valoarea unui ciob de oală zăcut în pământ cam 7000 de ani.
O cale care te invită la „Muma Calle” cu reconstrucții matriarhale după Lao-Tzu de Lică Sainciuc. Autorul cu descendențe profunde în pronume feminin, lasă să înțeleagă că Ea a fost primordial în fața lui El. De la Ea a început totul. Ea este înțelepciune. Cuvintele adevărate nu-s grăitoare/cuvintele grăitoare nu-s adevărate/ Cele înțelepte nu-și dovedesc dreptatea,/cele care-și dovedesc dreptatea nu-s înțelepte/ Fiind deșteaptă n-aduni zestre./ Cu cât mai mult faci pentru alții/cu atât ești mai fericită./Cu cât mai mult dai altora,/cu atât ești mai înzestrată./ Versuri cu texte religioase în care lipsește cu desăvârșire superstițiosul. Lică Sainciuc aduce în valoare cultura arheologică Cucuteni-Tripolia, care e o reflecție a culturii indo-europene și care ne explică de ce religiile lumii au caracter matriarhal.
O inimă care înflorește într-un vârf de lance, care știe de ce universul îngenunchează în fața firului de nisip, și despre zorii care izvorăsc din marea gură a nopții s-au luat de mână în „PoEsențe”-le Radmilei Popovici alături de grafica lui Lică Sainciuc. În lumea fără limite întunericul ca un curcan se umflă în pene, iar soarele și-a lăsat ștampila pe fiecare filă a nopții. Metamorfoze algebrice, rezonanțe și conexiuni între minți, un îndrumar al înțelegerii distanțelor. O carte de simetrii tămăduitoare, transmite sincopa unei maternități existențiale. E inutil de a spune că aceste „PoEsențe” sunt frumoase, extraordinare. Aceste adevăruri sunt cu nerv etic și cotidian al vremurilor noastre. E o carte de băut ziua până la ultimul strop de lumină.
Într-o contradicție nonmetaforică, la aproape 100 de ani diferență, fenomenul Lovecraft se înscrie în tiparul zilelor noastre întocmai ca un intrus din vaccinul Astra Zeneca. O ficțiune gotică care introduce hororul, frica și teama de necunoscut derivă într-un fenomen în care legea moralității umane, a intereselor și a dorințelor nu au nicio semnificație generală. „The Complete Fiction” de H.P. Lovecraft este despre cum macrocosmul, care se conține din microcosmosul uman, aduce o schimbare necunoscută de nimeni. Iubitorii de scene fantasmagorii se pot delecta din plin de imaginații care te pot arunca, fără să vrei, în alte dimensiuni, or, starea de zero a omenirii a fost întocmai la fel după sistemul Lovecraftian. Lumea este compusă din oase și piele, iar sângele – o substanță gelatinoasă. Ce-am fi noi fără ele?! Întrebări de care te legi, dar fără răspunsuri certe. Imaginația vine ca un tifon, nu întotdeauna medical, pentru a stopa scurgerile atât de avane de ciudățenii cosmice, în speranța unei alinări, cu adevăruri în microexistențele umane care dau sensul descoperirilor. O carte științifică despre ciudățeniile lumii într-un stil literar, perfect, inconfundabil și irepetabil, ar fi această lectură, plină de semi-realitatea zilelor noastre.
